Catedrale si biserici
Catedrala Mitropolitană Ortodoxă (Piaţa Avram Iancu)
Mitropolia Ortodoxă Română a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului (Piaţa Avram Iancu nr. 18)
A fost ridicată în perioada anilor 1923-1933, înscriindu-se în curentul stilistic românesc.
În anul 1973, odată cu ridicarea scaunului eparhial al Clujului la rangul de arhiepiscopie, lăcaşul de cult a devenit catedrală arhiepiscopală. Din anul 1996, Catedrala a intrat într-un amplu proces de restaurare a exteriorului, încheiat în anul 1999, iar în interior a primit o nouă pictură, de factură bizantină, realizată în celebrul mozaic de Murano. Din anul 2006 edificiul serveşte drept catedrală a arhiepiscopului Vadului, Feleacului şi Clujului care este totodată şi mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.
Arhiepiscopia Ortodoxă a Clujului deţine o valoroasă colecţie de artă religioasă şi documentară, inaugurată în anul 1938 şi reorganizată în 1975. Fondul de bază este constituit din icoane pictate din secolele XVII – XIX şi din obiecte liturgice. Colecţia mai cuprinde documente, obiecte de cult, icoane pe lemn şi sticlă, manuscrise, veşminte, cruci, potire, tipărituri cu caracter etnografic.
Biserica Romano-Catolică „Sfântul Mihail” (Piaţa Unirii)
Remarcabil monument istoric şi de arhitectură religioasă, unul dintre cele mai impunătoare edificii gotice din ţara noastră, biserica a fost construită aproximativ între anii 1350 şi 1480, fiind prima versiune deplină a bisericii-hală în Transilvania. Turnul de pe faţada nordică a fost construit între 1834-1863 în stil neogotic, înalt de 80 de metri, inclusiv crucea. Remarcabile sunt şi decoraţiunile interioare şi exterioare, precum şi amvonul cu sculpturi baroce. Relizari excepţionale sunt si portalul renascentist al sacristiei cu motive italiene şi corpul amvonului în stil baroc.
Biserica Reformată „Ştefan cel Sfânt” (Str. Mihail Kogălniceanu)
Monument istoric şi de arhitectură religioasă în stil gotic târziu, biserica a fost construită ca mănăstire a călugărilor minoriţi – franciscani, la îndemnul şi cu sprijinul regelui Matia Corvinul, începând cu a doua jumătate a secolului al XV-lea. Biserica este cea mai mare construcţie gotică cu o singură navă (biserica sală) din Transilvania. Prezintă în interior un tavan casetat din lemn şi piese de o rară frumuseţe, printre care amvonul sculptat în lemn, realizat în anul 1646. Biserica impune prin masivitatea sa şi dimensiunile contraforţilor care îi dau aspect de cetate. Fiind renumită pentru acustica sa, adăposteşte numeroase concerte de orgă etc.
În partea sudică a bisericii se află ruinele Claustrului, unde a funcţionat un colegiu de grad universitar. Printre cei care au studiat aici este amintit şi fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae Pătraşcu.
Mănăstirea şi Biserica Franciscană (Piaţa Muzeului nr. 2)
Biserica şi Mănăstirea Romano-Catolică Franciscană din Cluj-Napoca reprezintă unul din edificiile cele mai vechi şi semnificative din oraş.
Ansamblul mănăstire-biserică este dispus pe trei laturi, în jurul unei curţi interioare. Încăperile monastice adăposteau chilii, săli de bibliotecă, dormitoare comune, spaţii administrative etc. Tot aici se afla şi o vestită şcoală. În interiorul mănăstirii se afla o bibliotecă vestită a franciscanilor, colecţie care depăşea o mie de volume. În perioada anilor 1906-1948 în mănăstire a funcţionat tipografia Sfântul Bonaventura, care tipărea diverse reviste religioase.
Cele mai recente restaurări ale edificiului au fost efectuate în perioada 1976-1978, urmate apoi de altele în 1980-1986. Cu aceste ocazii au fost redescoperite o serie de elemente gotice ale lăcaşului.
Clădirea mănăstirii a adăpostit „Şcoala de Muzică”, devenită ulterior „Liceul de Muzică Sigismund Toduţă”, care există şi astăzi. Din anul 1990 biserica a revenit în proprietatea ordinului romano-catolic franciscan, împreună cu o parte din vechea mănăstire.
Fortificaţia şi Biserica Romano-Catolică „Calvaria” (Calea Mănăştur nr. 60)
Prima fortificaţie de la Cluj-Mănăştur, compusă din val de pământ cu palisadă şi şanţ de apărare, datează din secolul al X-lea. Clădirea actuală a bisericii a aparţinut abaţiei Monasterium Beatae Mariae Virginis de Clus-Monostra. Purtând hramul Adormirii Maicii Domnului, aşezarea a păstrat documente importante din perioada respectivă. Biserica a fost distrusă parţial in sec XVI si XVII Abia în secolul al XIX-lea nava bisericii, bolţile şi pereţii corului au fost reconstruite de romano-catolici.
În perioada comunistă, lăcaşul a fost dat Bisericii Ortodoxe Române, iar între anii 1991 – 1994 a fost folosit în comun de către Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Romano-Catolică. După anul 1994 edificiul a revenit catolicilor, intrând într-un amplu proces de restaurare.
Biserica Piariştilor (Str. Universităţii nr. 5)
Biserica Romano-Catolică a Piariştilor, cunoscută şi ca Biserica Iezuiţilor sau Biserica Universităţii din Cluj-Napoca a fost ridicată între anii 1718-1724, construcţie ecleziastică edificată în Transilvania după Reforma Protestantă. Biserica are trei capele laterale şi un cor alungit şi a fost construită în stil baroc, de mari dimensiuni.
Catedrala Greco-Catolică „Schimbarea la Faţă” (Bd. Eroilor nr. 10)
Cunoscută odinioară ca Biserica Minoriţilor biserica a fost ridicată în stil baroc la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar frescele de pe cupolă au fost pictate la începutul secolului al XX-lea. Adaptarea mobilierului interior la cerinţele ritului bizantin a fost făcută prin efortul episcopului Iuliu Hossu, prin amplasarea unui iconostas, de altfel inexistent în practica cultului romano-catolic.
Biserica Reformată-Calvină cu Cocoş (Str. Moţilor nr. 84)
A fost construită în stil Secession între anii 1913-1914. Turnul de sud al bisericii are în vârf un cocoş – simbol al luminii care veghează împotriva diavolului. Planul bisericii este de factura bazilicilor romanice, cu interiorul decorat cu motive etnografice maghiare din Valea Călatei, având bolta ornată cu casete pictate realizate după desenele prof. Sandor Muhits.
Sinagoga Neologă (Str. Horea nr. 21)
Este unul din edificiile simbolice ale municipiului Cluj-Napoca, fiind singura sinagogă în funcţiune din oraş. Clădirea, de factură maură, poartă şi numele de Templul Memorial al Deportaţilor. Sinagoga a fost inaugurată la sfârşitul secolului al XIX-lea. În anul 1927 edificiul a fost grav deteriorat de legionari, fiind resturat mai apoi cu sprijinul Statului Român. În perioada Diktatului de la Viena (1940-1944), după deportarea evreilor de către trupele maghiare în lagărele naziste, sinagoga a fost din nou grav deteriorată din cauza unor bombardamente în zonele vecine (2 iunie 1944), însă a beneficiat de noi restaurări în anul 1951.